Într-o grădiniță mică și veselă, plină nu doar de râsetele copiilor, ci și de jucării colorate, Nicoleta și Marc se jucau și construiau un castel uriaș din lego. Cu grijă, puneau cuburile mari și colorate unul peste altul și ridicau turnuri înalte.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță mică, căreia îi plăcea să cutreiere lumea. Ea trăia doar cu bunica ei, și căuta întotdeauna să o ajute cum putea. Iar dacă îi mai rămânea timp, obișnuia să se plimbe pe pajiștea de lângă casă. Îi plăcea să se joace acolo cu fluturii și să împletească coroane din flori.
Continuați să citiți →
Începuse primăvara, iar natura se trezea din somnul ei lung. Printre animăluțele harnice era și o albinuță mică, ce se bucura de primăvară mai mult decât toate celelalte. Se numea Lia.
Continuați să citiți →
Era odată un regat bogat, condus de un rege bătrân. Poporul lui însă nu o ducea deloc bine. Într-un sărăcăcios cătun aflat sub zidurile castelului trăia tânărul fierar Iancu, care muncea neobosit, zi și noapte, alături de bătrânul său tată.
Continuați să citiți →
Demult, s-a născut o fetiță frumoasă unor părinți buni. Însă, într-o noapte, când toți dormeau, fetița a fost răpită de o vrăjitoare. Părinții au pornit în căutarea ei și au căutat-o pretutindeni prin țară, dar nicăieri nu au găsit fetița, iar după ani de zile, părinții au renunțat.
Continuați să citiți →
A fost odată o fermă mică înconjurată de dealuri verzi. Pretutindeni se simțea mirosul primăverii, care se apropia și natura se trezea încet din iarna lungă. Florile au început să împodobească câmpiile nu doar cu frumusețea lor, ci și cu parfumul lor, iar mugurașii de pe copaci străluceau ca niște steluțe.
Continuați să citiți →
Adam era un băiețel mic care ura mai mult ca orice legumele. Cel mai mult i-ar fi plăcut să mănânce doar dulciuri sau mâncăruri, care nu conțin deloc legume. Dulciurile sunt niște bunătăți minunate, dar noi avem nevoie și de vitamine din fructe și legume, ca să fim sănătoși și să creștem frumos.
Continuați să citiți →
Odată, demult de tot, pe marea cea largă călătorea piratul Bărbosul. Numele lui chiar îl descria perfect – avea ochii negri și barbă lungă și întunecată ca cerul nopții. Nu era însă înfricoșător ca ceilalți pirați. Acest pirat era drăguț, dar nu avea niciun prieten, nicio echipă. Avea doar vechea lui corabie mare și micul lui papagal Bruno.
Continuați să citiți →
În ocean trăiesc o mulțime de creaturi de sub apă. De la peștișorii mici până la balenele uriașe. Găsim acolo și colțuri întunecate pline de beznă și creaturi înfricoșătoare, dar și corali frumoși și colorați plini de scoici misterioase sau comori pline de aur.
Continuați să citiți →
Undeva, într-o pădure adâncă, trăia cândva un ursuleț pe nume Brumi. Avea bârlogul său frumos sub un paltin, unde își petrecea cel mai mult timpul moțăind, însă uneori se simțea foarte singur.
Continuați să citiți →
Era o zi frumoasă, călduroasă și primăvara se apropia încet, dar sigur. Era odată o fermă presărată cu poieni frumoase, unde trăiau o mulțime de animăluțe. La fermă trăia și o micuță căprioară pe nume Lony.
Continuați să citiți →
Odinioară, demult de tot, în lumea noastră a oamenilor trăiau și ființe magice: vrăjitoare, spiriduși, dragoni înfricoșători și chiar pitici.
Adânc, în munții îndepărtați, era ascunsă o văiuță mică, unde trăia un grup mare de pitici, cunoscuți pentru dragostea lor față de aur.
A fost odată ca niciodată un castel. În acel castel trăia un rege bătrân, care avea o singură fiică. Iar acea fiică avea un dar aparte – știa să stăpânească vremea.
Continuați să citiți →
Într-o dimineață înghețată de iarnă, tăticul micuței Natalia a avut o idee. Pentru că fiica lui primise de Crăciun patinele pe gheață pe care și le dorise atât de mult, astăzi aveau să meargă împreună să le încerce. Lacul înghețase, iar vremea era perfectă pentru a învăța să patineze.
Continuați să citiți →
Era o zi rece de vacanță și orașul tocmai fusese acoperit de o pătură proaspătă de zăpadă. Soarele din ianuarie sclipea pe dealurile și drumurile înzăpezite și aducea în oraș o atmosferă fermecată. Ziua aceasta era perfectă pentru dat cu sania! Pe vârful dealului mic din parc se îndrepta deja un grup de copii, care își trăgeau nerăbdători saniile după ei.
Continuați să citiți →