A fost odată un om și soția lui, care aveau împreună doi copii minunați. Pe fiul lor Tom și pe fiica lor Anca. Trăiau modest într-o căsuță mică la marginea orașului dar, chiar dacă nu aveau prea multe, se bucurau din suflet de copiii lor.
Continuați să citiți →
Era o zi frumoasă și însorită, iar părinții au pregătit o surpriză nemaipomenită pentru micuța Clara. Astăzi împlinea zece anișori. Fetița visase mereu că într-o zi va avea un cățeluș, un pui mic și drăgălaș. Părinții au hotărât să-i îndeplinească acest vis.
Continuați să citiți →
Veronica și Victor sunt frați care trăiesc într-un orășel pierdut printre munți. Orașul este înconjurat de copaci, care tocmai toamna își arată haina lor frumos colorată. Era cu puțin timp înainte de sfârșitul lunii octombrie și pe strada unde crescuseră copiii urma să se sărbătorească Halloween-ul.
Continuați să citiți →
Era sfârșitul lui octombrie și copilașii se pregăteau pentru sărbătoarea de Halloween în grădinițe și școli. Orașul era împodobit nu doar cu frunze colorate căzute, ci și cu dovleci sculptați sau decorațiuni înfricoșătoare ca niște fantome din cearceafuri sau pânze de păianjen.
Continuați să citiți →
A fost odată o fermă unde, pe lângă bătrânul fermier și familia lui, trăia și cățelușul Max, paznicul lor credincios, dar și multe alte animăluțe: găinușe, cai, vaci și vițeluși mici. Aceștia aveau o pășune mare, unde le plăcea să pască și să descopere lumea.
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată un motănel pe nume Artur. Motănelul negru trăia cu stăpâna lui Anabel într-un apartament la etajul șase. Cel mai mult îi plăcea să stea pe păturica moale de pe pervazul ferestrei, de unde privea forfota orașului. Îi plăcea să trăiască în oraș.
Continuați să citiți →
Nu a trecut chiar atât de mult timp de când s-a petrecut povestea pe care v-oi spun astăzi. S-a întâmplat într-o țară fermecată, unde Moș Crăciun pregătește daruri pentru copii. Îl ajută micii spiriduși fermecați. Le place la lucru veselia sărbătorilor, pe care le-o aduce Steaua de Crăciun. Este cea mai strălucitoare, sclipitoare stea din vârful celui mai înalt copac din lume.
Continuați să citiți →
Era odată o maimuțică pe nume Viva. Această maimuțică avea însă o culoare ciudată. Nu era cafenie ca celelalte prietene ale ei, ci avea blănița roz, cu pete maronii.
Continuați să citiți →
Toamna era deja în toi și, pe lângă vântul rece, împrejurimile erau împodobite cu frunze colorate care foșneau sub pași. Pe geamurile școlilor și grădinițelor apăreau încet-încet dovleci portocalii decupați, frunze sau arici colorați.
Continuați să citiți →
Era ziua dinaintea ajunului de Crăciun, iar afară domnea deja o plapumă albă de zăpadă. Pe străzi plutea o mireasmă plăcută de mâncare și turtă dulce de Crăciun, copiii făceau oameni de zăpadă, iar oamenii cântau colinde.
Continuați să citiți →
A fost odată un arici mic, care se numea Nucuța. Ariciul trăia într-o pădure ce se transforma încet într-o poveste de toamnă. Frunzele de pe copaci se colorau în galben, portocaliu și roșu și cădeau încet pe pământ.
Continuați să citiți →
Vara era pe sfârșite, dar părinții lui Adam și Andrei au hotărât să îi mai ducă într-o excursie înainte să înceapă școala. Așa că toată familia a plecat la grădina zoologică din apropiere.
Continuați să citiți →
Era sfârșit de săptămână, iar frații Adela și Cătălin își petreceau zilele libere la bunici, la țară. Era o sâmbătă însorită, iar bunicul Pepa urma să-i ducă la lac, ca să le arate cum prinde pești. Bunicul era un pescar pasionat. Înainte de a porni la drum, el le-a pregătit nepoților pâinică și fructe, a pus undițele, găleata mare și tot felul de momeli pentru peștișori în mașină.
Continuați să citiți →
Era o dimineață însorită de toamnă și prin aer se simțea o adiere plăcută și răcoroasă. Ziua de astăzi a fost însă specială. Ionuț mergea la bunicul și la bunica. Nu a fost însă un weekend ca oricare altul. Ionuț s-a dus cu bunicii să culeagă mere, din care mai târziu va face cozonac cu bunicuța. Se bucura foarte mult cu acest prilej, pentru că așa îi ajuta pe bunic și pe bunicuță în fiecare an.
Continuați să citiți →
A fost odată un cățeluș jucăuș pe nume Pufuleț. Era un cățeluș drăguț cu urechi mari și blana cafenie. Pufuleț era mic, dar foarte vesel și jucăuș. Îi plăcea să alerge după propria coadă și să-și facă familia fericită. Cel mai mult îi plăcea să alerge pe iarba din curte, pe care o și păzea cu credință.
Continuați să citiți →