Din vremurile străvechi se spune că, dacă copiii nu adorm cuminți seara, vine o sperietoare să-i sperie. Oare este adevărată această poveste? Asta nu știm nici azi, dar micul Petrică știe deja răspunsul.
Continuați să citiți →Monstruleții
Dorința de Anul Nou
În noaptea dinaintea Anului Nou, o fetiță mică, pe nume Ela, se ridică din pătuțul ei și se duse direct la fereastră. Afară, cerul de catifea era presărat cu stele, care sclipeau ca niște scântei de magie. Ela iubea să privească stelele, dar în seara aceea totul era diferit.
Continuați să citiți →Ornamentul magic de Crăciun
Afară zâmbeau deja luminițele de Crăciun și tot felul de ornamente, iar pe străzi plutea mireasma dulce a prăjiturilor. Venise momentul să împodobească bradul, iar micuța Lea abia mai putea de nerăbdare. Împreună cu mama alegea ornamentele ascunse în dulap și, cu grijă, le duceau în camera de zi, unde brăduțul stătea deja pregătit. Între timp, tata punea luminițe scânteietoare pe acoperișul casei.
Continuați să citiți →Trenulețul Tuf-Tuf
A fost odată un trenuleț mic și albastru. Acest trenuleț locuia într-o gară numită Șinele de Aur, unde toate trenurile știau să vorbească. Trăia acolo alături de alte trenulețe și de locomotive bătrâne. Se numea Tuf-Tuf și era foarte timid; se temea de aproape orice.
Continuați să citiți →Căciula roșie
Într-o zi, o fetiță blondă pe nume Patricia a plecat împreună cu mama ei în orășelul de Crăciun. Pe măsură ce se plimbau pe ulițele frumos împodobite, aerul era plin de miros de ciocolată caldă, punch parfumat și tot felul de dulciuri. Căsuțele luminate forfoteau de oameni bucuroși, care se bucurau de adevărata atmosferă de sărbătoare.
Continuați să citiți →Domnul om de zăpadă
Era o sâmbătă rece. Orașul era acoperit de o mantie albă, iar prin ferestre se zăreau ici-colo brăduți împodobiți și strălucitori. Copiii se dădeau cu săniuțele sau construiau din zăpadă tot felul de minuni. Gicu și surioara lui, Sandra, au ieșit în fugă din casă, în curte, îmbrăcați gros până peste urechi. Zăpada pufoasă le acoperea curtea ca o uriașă pătură albă, strălucind în lumina soarelui. Cei doi frățiori erau hotărâți să facă din zăpadă ceva cu totul special.
Continuați să citiți →Mașina fermecată
Odinioară, într-un mic orășel, trăia un băiat pe nume Adam, care își dorea nespus să vadă întreaga lume. Dar era încă un copil, iar părinții lui nu aveau bani de prisos.
Continuați să citiți →Căprioara mică și zăpada
A fost odată ca niciodată, dincolo de șapte munți și șapte văi, o pădure mare și deasă. Nu era însă o pădure obișnuită. În această pădure trăiau animăluțe care știau să vorbească. Era o pădure fermecată, despre care oamenii nici nu știau.
Continuați să citiți →Ziua ornamentelor
Era o dimineață rece de decembrie, iar școala se apropia încet de sfârșitul anului. Mai erau doar câteva zile până la vacanță, iar clasele se transformau deja în peisaje magice de Crăciun. Peste tot se vedeau desene cu sclipici, decorațiuni colorate și brăduți frumos împodobiți.
Continuați să citiți →Puișorul Pipi
A fost odată ca niciodată o fermă unde animalele trăiau fericite și liniștite. Fermierul avea mereu grijă de fermă cu responsabilitate și își dorea ca animalelor să le fie bine alături de el.
Continuați să citiți →A venit Moș Nicolae
Era noapte, iar din cer se cădeau fulgi mari de zăpadă albă, ca niște pene strălucitoare. Pământul era deja acoperit cu o pătură groasă de nea, care creștea pe măsură ce ningea. Copacii, casele și acoperișurile erau împodobite cu luminițe sclipitoare, iar prin ferestre se zăreau brăduți frumos împodobiți și ornamente colorate.
Continuați să citiți →Prima ninsoare
Era începutul lunii decembrie, iar domnul Toamnă își lua încet rămas-bun de la lume. Aerul devenise mai rece, iar străzile începeau să se îmbrace în straie de sărbătoare: ghirlande colorate, luminițe sclipitoare și vitrine pline de ornamente de Crăciun. Copiii așteptau cu sufletul la gură să vină Moș Crăciun și să vadă ce cadouri le va aduce sub brăduț.
Continuați să citiți →Ajutăm natura
Coloratul domn Toamnă își lăsa încet haina ruginită și bogată. Frunzele, odinioară roșii, aurii și arămii, zăceau acum pe pământ ca un covor moale, iar briza blândă se schimba treptat în vântul rece al doamnei Iarnă, care aducea cu ea primii fiori de gheață. Dar ziua aceea de noiembrie era diferită la școală: elevii nu au avut lecții obișnuite, ci au plecat cu învățătoarele și învățătorii lor într-o mică excursie în parc, ca să se bucure de ultimele clipe ale toamnei.
Continuați să citiți →Salvarea lumii de sub ape
A fost odată ca niciodată un regat ascuns, diferit de toate cele pe care le cunoaștem noi. Nu era pe pământ, ci sub ape, adânc, departe de lumea oamenilor. În acest tărâm albastru, pe un recif de corali strălucitori, trăiau creaturi nemaivăzute: pești cu solzi colorați ca pietrele prețioase, căluți de mare care pluteau ca niște visuri și sirene minunate – Aurelia, Luna și Marisa.
Continuați să citiți →Țară Nețară
A fost odată o lume fermecată, care se numea Țară Nețară. În această lume fermecată nu trăiau doar oameni, ci și vrăjitori, înfricoșători vârcolaci sau micuții spiriduși prietenoși. Vrăjitorii chemau ploaia în zilele lungi de secetă, îi vindecau pe cei bolnavi și vegheau alături de cavaleri la siguranța zidurilor regatului. Regele Florin și fiii săi, prinții, nu trăiau doar în bogăție și glorie, ci erau de ajutor tuturor oamenilor și ființelor din împărăția lor.
Continuați să citiți →