La o fermă dintr-un colț îndepărtat al unui mic regat trăia o fată frumoasă. Hainele ei erau zdrențuite și obrajii murdari, dar nici asta nu-i ascundea frumusețea. Era, de asemenea, foarte bună și modestă. La fermă făcea cea mai grea muncă și rareori avea un moment pentru ea însăși. Nimeni nu-i spunea altfel decât Cenușăreasa. Împreună cu ea trăiau la fermă și mama ei vitregă și cele două surori vitrege. Toate trei erau însă foarte rele cu Cenușăreasa și trebuia să suporte diverse nedreptăți din partea lor.
Într-o zi s-a răspândit vestea că la castel va fi o mare sărbătoare. Un bal regal, la care tânărul și chipeșul prinț trebuia să-și aleagă mireasa. Surorile Cenușăresei au început imediat să se pregătească, și-au comandat rochii scumpe și au cumpărat bijuterii. Cenușăreasa nu avea nicio rochie și nici bani pentru a-și cumpăra una. Și în plus, mama vitregă i-a poruncit să rămână acasă și să muncească. În ziua balului, surorile se îmbrăcau și se împodobeau, în timp ce Cenușăreasa mătura camera și îi părea foarte rău că nu putea merge cu ele. După ce surorile și mama vitregă au plecat la bal, Cenușăreasa nefericită a început să plângă.
În acel moment, însă, a apărut în fața ei nașa ei zână. A consolat-o pe Cenușăreasa, a mângâiat-o și apoi a fluturat grațios bagheta magică. Dintr-un dovleac care creștea în grădina casei a apărut o caleașcă, iar dintr-un cuplu de șoareci au devenit doi armăsari albi puternici înhămați la caleașcă. Nașa zână a fluturat bagheta a doua oară și Cenușăreasa s-a transformat într-o prințesă cu o rochie minunată, iar papucii ei de casă s-au schimbat prin magie în pantofi strălucitori împodobiți cu pietre prețioase. Apoi, nașa ei i-a spus doar că vraja se va termina la miezul nopții.
Și astfel, Cenușăreasa a putut să meargă la bal. Când a intrat în castel, toți au rămas fără suflare la vederea frumuseții ei. Curată și în rochii luxoase, nici măcar surorile ei nu au recunoscut-o. Prințul a fost imediat atras de ea și a invitat-o la dans. În timpul dansului, a realizat că Cenușăreasa nu este doar frumoasă, ci și o fată foarte drăguță și inteligentă. Și în acel moment s-a îndrăgostit de ea. A dus-o la părinții săi regali și le-a spus că vrea să se căsătorească cu ea.
Atunci Cenușăreasa și-a dat seama că se apropie miezul nopții, și-a amintit de cuvintele nașei și a fugit repede din sală. Prințul a alergat după ea, dar nu a putut să o ajungă. Pe treptele castelului, Cenușăresei i-a alunecat pantoful de pe picior, dar a trebuit să continue să fugă. Când prințul a ieșit din castel, Cenușăreasa nu mai era de văzut. Totuși, a văzut pantoful pierdut pe trepte.
Pantoful era foarte mic și prințului i-a venit imediat ideea că ar putea găsi frumoasa fată după el. Cea căreia i se potrivește acel mic pantofior va fi soția lui. În dimineața următoare, prințul și slujitorii săi au plecat în toate colțurile regatului pentru a găsi fata care să încalțe pantoful. Toată ziua nu au avut noroc, până seara au ajuns și la ferma unde locuia Cenușăreasa cu mama vitregă și surorile ei. Surorile au încercat cu orice preț să încalțe pantoful, dar nu au reușit. Era cu adevărat prea mic.
Mai rămăsese doar Cenușăreasa. Ea a alunecat ușor în pantofior, doar era al ei! Surorile aproape că au explodat de furie, dar prințul fericit a luat-o pe Cenușăreasa la castelul său și curând a avut loc o nuntă mare și fastuoasă. Mulți ani și-au amintit de ea în întregul regat. Prințul și Cenușăreasa au trăit fericiți împreună și au avut mulți copii, iar castelul era întotdeauna plin de râsete și bucurie.
Wow