Undeva după un colț, la o distanță scurtă – iepurașul mic caută floricele de primăvară.
După o iarnă grea, a venit în sfârșit primăvara. Iepurașul Bing alerga în cizme prin resturile de zăpadă topită și sărea vesel în bălți. Flop îl urmărea cu interes și se bucura de razele calde ale soarelui.
„Uite, Flop, uită-te! E o floare frumoasă,” striga Bing și arăta spre iarba la un buchet de flori mici albe.
„Acestea sunt ghiocei,” a spus Flop.
„Ghiocei? Cresc în zăpadă?” a întrebat curios Bing.
„Nu, Bing. Nu cresc în zăpadă, ci când zăpada se topește atunci apar. Fac parte dintre primele flori de primăvară care apar din pământ.”
„Uau, uite, acolo este un alt ghiocel. Și este mult mai mare,” a alergat Bing mai departe în grădină.
„Acela nu este un ghiocel. Este o lușcă de primăvară. Vezi? Are o floare mai mare și arată mai mult ca un clopoțel.”
Bing se uita cu interes la floare.
„Vom căuta mai multe flori,” a decis Bing și a fugit din grădină pe drumul spre pajiște.
„Bine, Bing, dar încetinește, ca să te pot ajunge,” striga Flop după el.
Pe drumul spre pajiște, Bing a văzut-o pe Sula stând pe pământ și plângând lângă un morman de zăpadă.
„Salut Sula. Ce s-a întâmplat?” a întrebat Bing.
Sula a arătat spre mormanul de zăpadă. Abia acum Bing a observat că din el ieșea un morcov și puțin mai departe pe iarbă era o oală.
„A fost omul tău de zăpadă?“ a întrebat Bing.
Sula doar a dat din cap și a continuat să plângă. Lui Bing îi părea rău pentru Sula. Omul de zăpadă i-a ieșit atât de bine și îi plăcea să se joace cu el în fiecare zi. Și acum omul de zăpadă a dispărut.
„Flop, nu ar putea fi reparat omul de zăpadă?“
„Dar, Bing, nu mai este zăpadă din care să-l repari. Zăpada se transformă în apă când e cald. Primăvara se topește și iarna ninge din nou,“ a explicat Flop.
„Îmi pare foarte rău, Sula. Nu se poate repara.“
Deodată, Bing a avut o idee despre cum să o înveselească pe Sula.
„Știi, primăvara ne dărâmă oamenii de zăpadă, dar în schimb scoate din pământ cele mai frumoase flori pe care le-am văzut vreodată. Sunt albe ca zăpada!” povestea Bing entuziasmat.
Sula nu mai plângea și îl asculta curioasă pe Bing.
„Hai, îți arăt unde cresc.”
Bing și Sula au ajuns pe o pajiște. Bing i-a arătat imediat Sulei ghioceii și luștele. Sulei îi plăceau foarte mult florile și acestea i-au plăcut foarte mult.
„Sunt frumoase, Bing. Îmi amintesc de zăpada pe care o iubesc și eu. Nu mă deranjează deloc că omul de zăpadă s-a topit. Sunt sigură că în locul lui vor crește flori la fel de frumoase.“
După câteva zile, nu mai era nici urmă de zăpadă. Bing se legăna pe leagăn când Sula a alergat spre el.
„Bing! Trebuie să vezi asta! În locul omului de zăpadă a crescut un câmp întreg de flori colorate!“
Bing a lăsat imediat leagănul și a alergat după Sula. Și într-adevăr. În locul unde cu câteva zile în urmă stătea omul de zăpadă, era acum plin de flori colorate. Erau minunate, galbene, violet, albe și roșii.
„Uau, ghioceii sunt și colorați, Flop?” se miră Bing.
„Sunt brândușe,” spuse Flop zâmbind.
„Primăvara este frumoasă,” spuse Sula și privi cu dragoste la florile colorate.
Bing s-a întors la locul de joacă, unde îl aștepta Pando.
„Ai întârziat, Bing.”
„Am fost reținut, Pando, scuze.”
„E în regulă,” spuse Pando. „Spune-mi, ce te-a reținut atât?”
„Într-o zi după prânz, mă jucam în bălți. Și am găsit flori de primăvară, ghiocei și luște. Dar apoi am întâlnit-o pe Sula. Era foarte tristă pentru că i s-a topit omul de zăpadă. Așa că i-am arătat florile, ca să aibă din nou motive de bucurie. Și astăzi a venit să-mi arate că în locul omului de zăpadă i-au crescut și ei flori, brândușe colorate.”
„Primăvara este frumoasă. Îmi plac foarte mult toate aceste culori vii,” spunea Pando și amândoi prietenii s-au dus să se dea în leagăne.
