Dincolo de nouă sate și nouă păduri, se întinde un câmp special. Pe acest câmp cresc flori înalte, galbene și vesele, care se rotesc după soare. Este un câmp de floarea-soarelui. Dar aceste flori sunt deosebite nu doar prin frumusețea lor, ci și pentru că pot vorbi. Sunt înțelepte și întotdeauna știu să dea sfaturi bune.
Pe câmp trăiesc câteva animale mici: șoricei, gândaci și hârciogi. În pământ, ei și-au săpat cămăruțe confortabile, legate între ele prin coridoare bătătorite. Floarea-soarelui le oferă umbră în zilele toride, ajutându-i să se odihnească de razele puternice ale soarelui.
Într-o zi frumoasă și însorită, o șoricică se juca pe câmp cu șoricelul ei. Alergau încoace și încolo printre tulpinile florilor, se ascundeau în cămăruțe și săreau din nou afară, plini de bucurie. Dar, într-un moment de neatenție, șoricelul a sărit greșit și și-a rănit piciorul din spate. Sărăcuțul zăcea acolo, fără să mai poată să meargă.
Șoricica a alergat imediat spre el și, cu grijă, l-a ridicat. Împreună, s-au târât în vizuina lor, unde șoricica l-a îngrijit cu multă dragoste. I-a oferit ceva care să-i aline durerea și l-a așezat confortabil. Totuși, o lăbuță rănită nu se vindecă repede, iar pentru câteva săptămâni, șoricica a fost nevoită să se ocupe singură de tot: să aducă hrană, să mențină vizuina curată și să aibă grijă de șoricelul ei.
Într-o zi, pe când mergea obosită pe o cărăruie bătătorită printre floarea-soarelui, purtând de mâncare, șoricica s-a oprit. Era epuizată. S-a așezat pe un bulgăre de pământ, oftând adânc. „Nu mai pot,” șopti ea. „E prea greu să fac totul singură și să am grijă și de șoricel.”
Atunci, una dintre flori s-a aplecat spre ea și i-a vorbit cu blândețe:
– Draga mea șoricică, fii curajoasă și puternică. Șoricelul se va însănătoși curând și va putea din nou să te ajute. Până atunci, învață de la noi. Știi ce facem când strălucește soarele?
– Vă deschideți și vă întoarceți după el, a răspuns șoricica.
– Așa este, dar ce facem atunci când vremea e urâtă sau când plouă?
– Atunci sunteți aplecate, șopti șoricica.
– Exact! continuă floarea-soarelui. Dar puțini știu că, în acele momente, florile mai puternice le sprijină pe cele mai slabe, până când soarele răsare din nou. Acum este rândul tău să fii sprijinul șoricelului. Nu este ușor, știu. Dar va veni și vremea când el te va sprijini pe tine.
Cuvintele florii i-au dat putere. A zâmbit și, hotărâtă, s-a întors la șoricelul ei.
Câteva săptămâni mai târziu, floarea-soarelui i-a văzut din nou pe șoricică și pe șoricel alergând veseli printre tulpinile lor înalte. Învățătura primită de la floare nu a fost uitată niciodată de șoricică. Ea a înțeles cât de important este să fii acolo pentru cei dragi și să le oferi sprijin atunci când au nevoie.
