Într-un sat mic și pitoresc trăia un băiețel pe nume Ionel. Purta mereu aceeași șapcă pe cap, avea genunchii juliți și mâinile murdare de joacă. Pe măsură ce creștea, învăța câte un meșteșug nou. Știa să coasă pantofi, să repare acoperișuri, să planteze copaci, să conducă un tractor sau să călărească un cal. Părea că nu există nimic ce nu ar putea face.
Când a ajuns la vârsta maturității, Ionel s-a hotărât să plece în lume. Se gândea:
„Știu să fac totul! De ce să nu câștig bani undeva departe, ca să trăiesc bine?” Și-a luat cu el merinde și a pornit la drum. Ajuns într-un oraș mare, Ionel a fost uimit de mulțimea de oameni și de agitația din piețe. Nu era nimic asemănător cu liniștea satului său. În oraș, fiecare om părea că încearcă să câștige cât mai mulți bani, iar Ionel a vrut să-și încerce și el norocul. A început să meargă din casă în casă, oferindu-și serviciile: „Știu să fac de toate! Pot să repar, să construiesc, să plantez!”
Dar de fiecare dată când i se spunea cât va fi plătit, răspundea râzând: „Așa puțin? Nu lucrez pentru atât! Nu merită.” Și astfel timpul a trecut. Gustările lui s-au terminat, nu mai avea bani și nici un loc unde să doarmă. Slăbit și obosit, s-a întins pe mușchiul moale dintr-o pădure și s-a plâns: „Of, ce am greșit? Știu să fac totul și nu mi-e frică de muncă. Dar nimeni nu vrea să plătească cât merit! Acum nu am nici bani, nici mâncare. Ce voi face?”
Dintr-o dată, o voce subțire s-a auzit: „Știu ce ai putea face.” Ionel s-a ridicat repede, uitându-se în jur. A început să caute pe sub frunze, pietre și ferigi, până când a văzut un spiriduș mic și argintiu, care strălucea în întunericul pădurii. Spiridușul era atât de mic, încât încăpea în palma lui. „Cine ești?” a întrebat Ionel mirat. „Sunt spiridușul ajutor. Dacă vrei, îți voi da sfaturi. Ia-mă în buzunar mâine dimineață și mergi cu mine în oraș. Îți voi arăta cum să găsești de muncă și un loc unde să dormi.”
Ionel a fost uimit, dar a acceptat. A doua zi, și-a pus spiridușul în buzunar și a plecat spre oraș. A ajuns la o casă mare, unde locuia un morar, și a bătut la ușă. Morarul a ieșit, iar Ionel i-a spus: „Știu să fac de toate! Aș vrea să lucrez pentru tine.” Morarul a fost de acord și i-a spus cât îl va plăti. Ionel a vrut să refuze imediat, gândindu-se că era prea puțin, dar spiridușul l-a ciupit ușor de mână, oprindu-l. S-a strecurat până la urechea lui și i-a șoptit ceva. Ionel i-a zâmbit morarului și a acceptat oferta.
Așa a început Ionel să lucreze pentru morar. La început, banii păreau puțini, dar după câteva luni de muncă serioasă și de încredere câștigată, plata i-a fost mărită. Ionel era fericit. Avea unde să doarmă, avea ce să mănânce, avea bani suficienți și munca îi plăcea. Ce i-a șoptit spiridușul? Ionel nu a spus niciodată nimănui. Dar se știa că acel sfat l-a învățat să fie modest și recunoscător. A înțeles că răbdarea și munca cinstită aduc rezultate bune în timp, chiar dacă la început lucrurile nu par ideale.
Datorită hărniciei sale, Ionel a avut o viață împlinită. Spiridușul l-a ajutat să vadă că nu totul se poate obține imediat și că uneori trebuie să accepți lucruri mai mici, ca să ajungi la cele mari.
