Patric era un băiețel dintr-un orășel mic. Locuia într-o casă confortabilă cu tăticul său. Lângă casă aveau un garaj mare și deasupra garajului era un semn: „Cel mai bun mecanic auto din oraș.” Tatăl lui Patric repara mașini în garaj.
Continuați să citiți →
Într-un iaz trăiau familii de broaște. Și fiecare familie aveau mulți copiii broscuțe. Pentru că voiau ca copiii lor să fie deștepți, îi trimiteau la școala broscuțelor. Școala broscuțelor era un loc pe suprafața iazului, unde crinii de apă creșteau dens. Fiecare broscuță s-a așezat pe o frunză de nufăr și asculta pe doamna învățătoare.
În acea zi, micile broscuțe învățau alfabetul. Doamna învățătoare recita alfabetul și copiii repetau.
Continuați să citiți →
Într-o curte trăia un cocoș care avea găina lui. Cocoșul își petrecea cea mai mare parte a zilei aranjându-și penele colorate, iar găina alerga prin curte căutând hrană pentru amândoi. Într-o zi au decis să-și înveselească viața și să meargă în pădure după căpșuni. S-au înțeles să împartă fiecare căpșună pe care o găsesc. Găinușa a găsit repede o căpșună roșie și s-a împărțit frumos cu cocoșul.
Continuați să citiți →
Au trăit odată un moș și o babă. Aveau o căsuță și lângă căsuță un mic ogor. Pe acel ogor cultivau de toate și din fiecare recoltă bună aveau o bucurie imensă. Anul acesta au avut deja cea mai mare parte a recoltei strânsă, mai rămăsese doar un strat cu ridichi. Moșul a mers seara să culeagă și a pus ridichile pe căruță una câte una. Până a ajuns la ultima și a făcut ochii mari. Era însă uriașă!
Continuați să citiți →
La marginea unui sat mic trăia într-o căsuță cu un acoperiș de paie sărăcăcios o văduvă săracă împreună cu fiica ei. În afară de un acoperiș modest deasupra capului și câteva găini, nu aveau nimic. De obicei, mâncau doar ceea ce mama aduna vara din pădure, iar bani aveau doar cei pe care fiica îi câștiga vânzând ouă la piață. Cu aceștia își puteau cumpăra măcar pâine și cizme calde pentru iarnă.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță căreia toată lumea îi spunea Scufița Roșie – deoarece purta tot timpul o căciuliță de catifea roșie. Trăia fericită cu mama și tatăl ei, care o iubeau foarte mult, la fel ca toți ceilalți, pentru că era drăguță și ascultătoare. Scufița Roșie avea și o bunică iubită, care locuia la marginea pădurii. Într-o zi, mama ei i-a spus: „Scufița Roșie, bunica este bolnavă și are nevoie de ceva bun de mâncare. Am pregătit în coș o prăjitură și vin de păpădie, du-te să i le duci. Dar fii atentă și nu te abate de la poteca pădurii și nu te opri să vorbești cu străinii!”
Continuați să citiți →
A fost odată Mititel, un băiețel mic, care locuia cu un cerb cu coarne de aur. Cerbul avea grijă de Mititel, dar întotdeauna îl avertiza să nu deschidă ușa nimănui când este singur acasă.
Continuați să citiți →