Întregul oraș era deja adormit, doar într-o fereastră mai pâlpâia o lumină mică. Era o cameră în mansardă. Sub plapumă era ascuns un băiețel pe nume Cazimir. Își lumina cartea cu o lanternă și citea. Ar fi trebuit să doarmă de mult. Îi plăceau cărțile și îi plăcea atât de mult să citească, încât nu se putea desprinde de ele.
Chiar acum citea despre cum doi prieteni salvează un pui de koala de braconieri. Amândoi erau în pericol și ursulețul koala de asemenea. Era foarte palpitant. Cazimir devora literalmente fiecare cuvânt nou. Când a întors pagina, în loc de continuarea poveștii, a apărut ceva ciudat. Un fel de incantație, cuvinte scrise într-un alt stil de scris.
Cazimir a trecut mai întâi cu degetul peste litere și apoi a citit în șoaptă: „Nu sta acolo, zboară ca o pasăre. Trăiește această poveste singur și intră în carte la noi.” În acel moment, plapuma sub care se ascunsese s-a ridicat. Cartea a început să lumineze și s-a ridicat de pe pat. Încet, dar sigur, a început să se învârtă în jurul lui. Apoi a accelerat atât de mult încât a creat un vârtej. Cazimir nu mai putea fi văzut prin el. Se uita în jur, neștiind ce se întâmplă. Apoi, dintr-o dată, totul s-a oprit și s-a trezit într-o pădure adâncă. Peste tot erau copaci și păsările zburau în jur. Și-a dat seama că este în carte. El este, de fapt, în povestea pe care a citit-o. Trebuie să se fi întâmplat când a citit acea incantație.
Se uita în jur când, deodată, a auzit: „Repede! Fugi! Trebuie să scăpăm de ei, să ne ascundem de ei și să ducem koala în siguranță!” Doi prieteni, despre care citise doar cu puțin timp înainte, strigau la el. Țineau un ursuleț în mână și fugeau cât de repede puteau. În urma lor alergau doi bărbați. Braconieri. Cazimir și-a dat seama că strigau la el, așa că a început să fugă cu ei. Fugeau prin pădurea deasă, iar iarba și crengile îi loveau, dar nu încetineau. Trebuiau să salveze ursul koala.
În scurt timp, Cazimir a văzut o lumină printre copaci. Aparținea unei stații de salvare pentru animale în pericol. Părea doar o colibă mică, dar pentru ei era acum singura opțiune. „Acolo! Trebuie să mergem spre lumină. Acolo ne vom ascunde!” a strigat Cazimir către prietenii săi.
Au cotit repede și au ajuns la o căsuță mică, care era construită din crengi de copaci. Pe măsură ce se apropiau, au început să strige: „Ajutor! Ne urmăresc braconierii, avem o koala cu noi!” Din colibă a ieșit un bărbat care arăta ca un fel de pădurar. I-a ascuns repede în siguranța casei sale modeste.
Apoi a ieșit afară și a strigat: „Askane, Igore, prindeți-i și aduceți-i!” Din spatele casei au ieșit doi câini uriași și au alergat după braconieri. După un timp, i-au tras de pantaloni până la administratorul stației de salvare. Acesta i-a legat și a chemat poliția. Ei se vor ocupa de ei. Apoi administratorul a verificat ursul koala și, bineînțeles, și pe toți cei trei băieți, să vadă dacă sunt în regulă. Totul s-a terminat cu bine. Koala nu a pățit nimic. De îndată ce a fost posibil, administratorul l-a dus înapoi acasă în pădure. I-a lăudat pe băieți pentru cât de curajoși și îndrăzneți au fost.
După un timp, administratorul i-a dat lui Cazimir o hârtie pe care era o vrajă. „Dacă o citești cu voce tare, te vei întoarce acasă.” „Și pot să revin din nou vreodată?” a întrebat Cazimir. „Poți, oricând vrei. Trebuie doar să citești vraja. Dar acum trebuie să te întorci acasă. Ai grijă de tine și nu înceta să citești. Cărțile sunt povești care îți oferă întotdeauna ceva. Fără ele, viața ar fi tristă.
Cazimir a promis că nu va înceta să citească. Apoi a luat hârtia cu vraja. A citit-o și în acel moment s-a trezit în patul său cu o carte în mână. A fost cea mai bună aventură pe care a trăit-o vreodată. Astăzi, Cazimir este adult, dar încă îi plac cărțile. Și chiar dacă nu mai intră în paginile lor, devorează poveștile cu entuziasm.
