Pe o pajiște cu curcubeu trăia o familie de unicorni. Chiar lângă pajiște aveau un câmp cu morcovi, broccoli, conopidă, mazăre și alte legume pe care toți unicornii le mănâncă cu plăcere pentru a fi sănătoși. Toți, cu excepția celui mai mare unicorn și liderul turmei, care își spunea Dulcinel. Îi plăcea foarte mult dulciurile. Cel mai mult îi plăcea să se strecoare în oraș, unde copiii îl hrăneau cu bomboane, ciocolată și biscuiți. Când trebuia să mănânce legume acasă, refuza.
Dar când unicornii mănâncă prea multe dulciuri, încep să se îmbolnăvească. Acest lucru se poate observa după faptul că cornul lor începe să se înnegrească. Și exact asta i s-a întâmplat marelui Dulcinel. Se uita la el în oglindă și a început să se teamă foarte tare pentru cornul său. Dacă se înnegrește complet, se poate descompune! Și ce ar fi un unicorn fără corn?
Imediat cu problema sa a alergat la bătrânica unicorn, care era pricepută în plante medicinale și era doctorița turmei.
„Doctorița unicorn! Ajută-mă! Mi s-a înnegrit cornul! Vezi? Aici la vârf începe să se înnegrească!“
Doctorița unicorn s-a uitat la cornul lui Dulcinel, a dat din cap și a spus: „Vezi, vezi, Dulcinel. Asta e de la toate dulciurile acelea. Dacă vei continua să le mănânci și să eviți legumele, cornul ți se va înnegri și va cădea.“
„Nu, nu!“ s-a îngrozit Dulcinel. „Ai vreo pastilă sau plantă care să mă vindece?“
Dar Doctorița unicorn a dat din cap.
„Există un singur remediu pentru asta. Încetează să mănânci dulciuri și mănâncă legume.“
„Dar nu-mi plac.“
„În acest caz, nu te pot ajuta,“ a concluzionat Doctorița unicorn și a plecat.
Dulcinel nu a putut dormi din cauza asta. Dimineața, când unicornii mergeau la micul dejun, s-a așezat în fața morcovului și s-a uitat la el. L-a privit fix și îndelung, de parcă ar fi putut să se transforme în ciocolată. Când Dulcinel a realizat că morcovul va rămâne un morcov, l-a mirosit. Bleah, și-a spus și s-a retras din nou. Dar nu va fi atât de rău. Va merge în oraș pentru o gustare și apoi va încerca din nou, și-a spus și a plecat de-a lungul pârâului spre oraș. Pe drum i s-a făcut sete. Când s-a aplecat deasupra apei, și-a văzut cornul. I se părea și mai maro decât ieri. Deci s-a răspândit?! Asta e groaznic!
Dulcinel s-a întors imediat pe pajiște. A alergat la morcov și a mușcat din el. Și a ronțăit și a ronțăit, până l-a mâncat pe tot. Și pentru că îi era foarte foame, s-a aruncat și asupra broccoliului. A încheiat cu mazăre dulce. Deodată i s-a părut că legumele sunt de fapt foarte bune! La urma urmei, mazărea era aproape la fel de dulce ca bomboanele. Deci nu chiar atât de dulce, dar tocmai asta era partea bună. Dulcinel s-a bucurat mai mult decât în oraș. Chiar și noaptea a dormit mai bine.
Dimineața devreme a alergat la apă să-și vadă cornul. Era din nou frumos strălucitor și alb. Nici o urmă de maro.
„Vezi, am avut dreptate,” spunea Doctorița unicorn când l-a văzut pe Dulcinel.
„Am avut. Sunt atât de fericit că cornul meu este din nou sănătos. De acum înainte voi mânca doar legume,“ promitea Dulcinel.
„Asta e bine. Dar dacă din când în când mai mănânci câte o dulceață pe lângă legume, nu se întâmplă nimic. Nu trebuie să mănânci prea mult.“
„Nici vorbă,“ clătină Dulcinel din cap. „Nu mai vreau să văd nici măcar o dulceață. Deși sunt un protector neînfricat al turmei de unicorni, îmi este foarte frică pentru cornul meu. Și nu mai vreau să mă numesc Dulcinel. Mă voi numi Morcovel. Pentru că am mâncat primul morcov și, în plus, are forma unui corn.“
Și astfel cornul lui Dulcinel, de fapt deja al Morcovelului, a fost salvat. Și voi, dragi copii, nu exagerați cu mâncatul dulciurilor. Cornul nu vă va cădea, dar datorită legumelor veți fi sănătoși și puternici.
