Într-o curte trăia un cocoș care avea găina lui. Cocoșul își petrecea cea mai mare parte a zilei aranjându-și penele colorate, iar găina alerga prin curte căutând hrană pentru amândoi. Într-o zi au decis să-și înveselească viața și să meargă în pădure după căpșuni. S-au înțeles să împartă fiecare căpșună pe care o găsesc. Găinușa a găsit repede o căpșună roșie și s-a împărțit frumos cu cocoșul.
După un timp, și cocoșul a găsit căpșuna, dar nu a vrut să o împartă și a înghițit-o repede singur, ca să nu observe găinușa. Dar căpșuna era prea mare și s-a blocat în gâtul cocoșului, iar acesta nu putea respira. „Găinușo, te rog, adu-mi puțină apă de la fântână, altfel mă sufoc,” a rugat-o gâfâind pe partenera sa.
Găinușa a alergat imediat la fântână: „Fântână, te rog, dă-mi apă pentru cocoș. Zace acolo în pădure, picioarele în sus, mi-e teamă că va muri.
„Îți voi da apă, dar doar dacă îmi aduci un șal mare de la croitoreasă. Soarele strălucește asupra mea toată ziua, am nevoie de umbră, altfel mă voi usca,” răspunse fântâna la rugămintea găinii.
Găina a alergat repede la croitoreasă pentru a obține șalul, pe care l-a dat fântânii, iar fântâna i-a dat apoi apă pentru cocoș. Când a ajuns la croitoreasă, a început să roage cu voce blândă.
„Croitoreasă Anica, te rog dă-mi un șal pentru fântână. Ea îmi va da o sticluță cu apă pentru cocoșul meu. Zace acolo în pădure, picioarele în sus, mi-e teamă că va muri.
Croitoreasa era dispusă să-i dea găinușei o batistă, dar doar dacă îi aducea pantofi noi de la cizmar.
Așa că găinușa a alergat de data aceasta la cizmar. Când a ajuns acolo, a început să-l roage cu disperare: „Cizmar Matei, te rog, dă-mi pantofi noi pentru croitoreasa Anica. Ea îmi va da o batistă, pe care o voi da fântânii și ea îmi va da o sticluță cu apă pentru cocoșul meu. El zace în pădure, cu picioarele în sus, mă tem că va muri.”
„Îți voi da pantofi noi pentru croitoreasă, dar aș avea nevoie de peri de la purceluș. Dacă mi-i aduci, vei primi pantofii.“
Așa că găinușa a fugit la purceluș pentru a-i cere perii. Purcelușul a fost de acord cu condiția să-i aducă smântână de la văcuță.
Și a alergat găinușa la văcuță. Aceasta i-a promis smântâna în schimbul unui pic de iarbă de pe pajiște. Găinușa a alergat pe pajiște și a rugat-o să-i dea puțină iarbă pentru văcuță. „Îți voi da iarbă, dar mai întâi trebuie să-mi aduci puțină rouă din cer, ca să mă ud,“ a promis pajiștea.
Găina nefericită și obosită și-a ridicat ochii spre cer și a strigat cu o voce imploratoare: „Cerule, cerule, te rog dă-mi puțină rouă pentru pajiște. Aceasta îmi va da iarbă pentru văcuță, văcuța îmi va da smântână pentru purceluș, purcelușul apoi peri pentru cizmar, cizmarul pantofi pentru croitoreasă, croitoreasa o batistă pentru fântână și de la fântână voi primi apă pentru cocoșul meu. El zace acolo în pădure, cu picioarele în sus, mă tem, mă tem că va muri.”
Când cerul a văzut găina sărmană, s-a îndurat de ea și a trimis puțină umezeală pe pajiște. În cele din urmă, găinușa a primit ajutor fără a cere ceva în schimb!
Pajiștea i-a dat acum cu bucurie găinușei puțină iarbă. Cu iarba, găinușa a alergat la văcuță. De la ea a primit smântână, pe care a fugit să o dea porcușorului. De la porcușor a alergat la cizmar cu peri. El i-a dăruit pantofi, pe care a fugit să-i dea croitoresei. A primit de la ea o batistă și cu aceasta a alergat la fântână. Fântâna i-a dat apă și găinușa a fugit cu apa la cocoș și i-a dat să bea. Căpșuna blocată acum a alunecat frumos până în burtică. Cocoșul a sărit în picioare și a cântat din toată inima: „Cucurigu!“ Și de atunci, s-a împărțit întotdeauna cu găinușa lui bună și devotată.
