În mijlocul unei păduri adânci se afla un mic deal din ace de pin, crenguțe și pământ. Dacă te uitai cu atenție, părea că întreaga grămadă se mișcă. De fapt, era un mușuroi plin de furnici harnice. Acestea formau o familie mare care lucra împreună și se ajutau necontenit. Însă, lucrurile nu au fost mereu atât de armonioase.
Cu câțiva ani în urmă, în acel mușuroi s-a născut o furnicuță diferită. Încă de mic, Samuel nu voia să colaboreze cu ceilalți. Își dorea să facă totul după bunul plac. Pe măsură ce a crescut, și-a construit propriul mușuroi, separat de cel mare și comun. Furnicile au început să-l numească Samuel cel Singuratic.
Prieteni din mușuroi îl chemau adesea: „Samuel, vino înapoi la noi. Ne lipsești! E frumos să lucrăm împreună și să nu fim singuri.” Dar Samuel le răspundea mereu: „Eu mă descurc mai bine singur. Am propriul meu mușuroi și știu să fac totul perfect fără ajutorul vostru. ”Această atitudine îi întrista pe toți, inclusiv pe regină, care era foarte înțeleaptă. Ea bănuia că va veni o zi când Samuel va înțelege importanța prieteniei și a colaborării. Și acea zi a venit mai repede decât s-ar fi așteptat. Într-o după-amiază, o scânteie din pădure a aprins un mic incendiu. Pentru oameni, era un foc neînsemnat, dar pentru furnici, era o catastrofă. Flăcările se apropiau amenințător de mușuroiul comun. Furnicile au început să aducă apă pentru a stinge focul și să salveze cât mai multe lucruri.
Când focul aproape că fusese stins, un strigăt de ajutor a răsunat: „Ajutor! Sunt prins!” Era Samuel, blocat în micul său mușuroi izolat. Focul îl înconjurase, iar el nu putea scăpa. Fără să stea pe gânduri, furnicile s-au grăbit să-l salveze. Au stins focul din jurul lui și au reușit să-l scoată teafăr. Însă mușuroiul său fusese distrus. După ce pericolul a trecut și toate furnicile s-au liniștit, regina a vorbit: „Acum trebuie să reconstruim mușuroiul nostru comun. Toți ați fost curajoși și meritați să fiți lăudați pentru efortul vostru. Dar munca nu s-a terminat. Trebuie să ne punem căsuța noastră în ordine.” Toate furnicile au început să lucreze cu spor. Doar Samuel stătea pe margine și a spus: „Dar eu nu vreau să ajut. Mai bine îmi refac propriul mușuroi, pentru că știu să fac totul cel mai bine.”
Toate furnicile s-au oprit și au așteptat răspunsul reginei. Aceasta l-a privit cu înțelepciune și a spus: „Samuel, fiecare dintre noi are talentele sale și poate fi foarte bun la ceva. Dar doar când ne unim forțele și nu suntem egoiști putem realiza lucruri mărețe. Nu uita că, fără ajutorul prietenilor tăi, nu ai fi reușit să scapi. Spui că știi să faci totul cel mai bine, dar nu ai reușit să te salvezi singur.”
Samuel s-a rușinat. Și-a dat seama că regina avea dreptate. Cu capul plecat, și-a cerut scuze și le-a mulțumit tuturor pentru ajutor. De atunci, Samuel nu a mai fost singuratic sau mândru. A început să lucreze cot la cot cu ceilalți și să-și folosească talentele pentru binele mușuroiului. Astfel, furnicuța Samuel a învățat o lecție importantă: împreună, orice provocare poate fi depășită.
