În păduri trăiesc animale, cresc copaci falnici și ciupercile pitice își fac loc printre frunze. Acolo poți găsi afine și căpșune dulci. Dar cunosc o pădure unde nu locuiau doar vietăți nevinovate. Toți oamenii se temeau să treacă pe acolo, spunând că pădurea era fermecată și primejdioasă.
Motivul era simplu, în pădure se ascundeau bandiți. Oricine îndrăznea să intre, era jefuit fără milă. Nimeni nu știa exact unde își aveau ascunzătoarea și câți erau cu adevărat, dar toți îi considerau periculoși.
Nu departe de acea pădure, într-un sat liniștit, locuia o fată curajoasă pe nume Ioana. Era cunoscută pentru spiritul ei drept și bun și pentru faptul că nu se temea de nimic nici măcar de bandiții pădurii.
Ioanei nu-i plăcea că oamenii din sat evitau pădurea. Din cauza bandiților, nu puteau culege afine, copiii nu se puteau juca acolo, iar părinții ei refuzau să meargă după ciuperci. Așa că a decis să facă ceva.
„Voi merge să-i găsesc pe bandiți și să aflu de ce fac asta, și poate chiar să-i opresc, și-a spus Ioana cu hotărâre.”
Fără să stea pe gânduri, a plecat în pădure.
„Hei! Bandiți, unde sunteți? Nu mi-e frică de voi și vreau să vorbesc cu voi! a strigat ea cu voce tare.”
Mult timp nu s-a întâmplat nimic. Dar Ioana nu s-a dat bătută și a continuat să strige. După o vreme, crengile copacilor au început să se miște, iar tufișurile păreau să prindă viață. Dintr-o dată, în fața Ioanei au apărut șapte tâlhari murdari, ciufuliți și cu haine zdrențuite. Fiecare ținea în mâini arme ruginite și amenințătoare.
Căpitanul tâlharilor s-a apropiat și a spus batjocoritor:
„Nu ți-e frică de noi, pitico? Putem să te jefuim și să te legăm de un copac pe aici!”
Ioana a zâmbit calm.
„Și ce ați câștiga din asta? Sunt doar o fetiță. N-am bani și nici altceva de valoare. De fapt, am venit să vă spun să încetați cu jafurile. Pădurea nu e doar a voastră.”
Bandiții au rămas uluiți. Cum putea o fetiță atât de mică să nu se teamă de ei? Apoi au izbucnit în hohote de râs.
„Tu o să ne spui ce să facem? a întrebat unul dintre tâlhari.”
„Nu, doar vă dau un sfat, a răspuns Ioana calm. Dar văd că nu merge cu vorba bună. Știu însă de ce furați, pentru că nu aveți bani, ca toată lumea. Dar cunosc o modalitate, prin care puteți să câștigați mai mulți bani, decât vă puteți imagina.”
Bandiții au devenit brusc atenți.
„Spune! Noi putem face orice!”
Ioana a zâmbit.
„În primul rând, trebuie să faceți o baie. Apoi să vă pieptănați și să vă îmbrăcați în haine curate. Dacă sunteți în stare, ne întâlnim mâine aici și vedem ce va urma.”
Fără să mai spună ceva, Ioana s-a întors și a plecat.
Bandiții, dornici să afle cum pot câștiga bani, au făcut exact cum le-a spus Ioana. A doua zi, arătau de nerecunoscut curați, spălați și îmbrăcați decent.
Ioana îi aștepta în același loc, alături de doi tăietori de lemne din sat.
„Să vedem cât sunteți de puternici, i-a provocat Ioana.”
Tăietorii le-au arătat bandiților cum să folosească uneltele, să taie lemne și să le stivuiască. Bandiții, hotărâți să-și dovedească forța, s-au apucat de muncă. La final, tăietorii le-au plătit atât de bine, încât bandiții nu-și puteau crede ochilor.
„Mai vreți să lucrați? i-au întrebat tăietorii.”
„Sigur că da! au răspuns bandiții entuziasmați.”
De atunci, nimeni nu s-a mai temut să intre în pădure. Bandiții locuiau în continuare acolo, dar acum erau muncitori respectați, nu tâlhari. Ioana le arătase că există activități mai bune și mai cinstite pentru a câștiga bani.
