A fost odată un leu puternic, regele animalelor. Într-o zi, acesta dormea liniștit sub un copac, la umbră, când un șoricel mic i-a trecut peste cap. Șoricelul l-a gâdilat între mustăți, trezindu-l pe leu din somn. Furios, leul a sărit în picioare.
„Cine îndrăznește să trezească regele animalelor?” a răcnit el, apucând șoricelul în labele sale.
Era pe punctul de a-l zdrobi, când șoricelul a strigat disperat:
„O, mare rege, te rog, cruță-mă! Moartea mea nu-ți va aduce niciun folos. Dacă mă lași să plec, îți voi răsplăti bunătatea într-o zi.”
Leul a râs cu poftă. Cum ar putea un șoricel atât de mic să-l ajute vreodată? Totuși, vorbele șoricelului l-au amuzat și i-au mai potolit furia.
„Bine,” spuse leul zâmbind, „du-te, micuțule, înainte să-mi schimb părerea!”
Câteva zile mai târziu, jungla a fost invadată de vânători care au întins capcane pentru animale. Într-o astfel de capcană a căzut chiar regele animalelor. În timp ce alerga, o plasă puternică a căzut peste el, iar leul s-a trezit prins. S-a zbătut și a strigat după ajutor, dar nimeni nu a îndrăznit să se apropie. Celelalte animale, de teama leului și a vânătorilor, priveau ascunse.
Atunci, din iarbă, și-a făcut apariția șoricelul.
„Măria Ta, sunt aici să te ajut!” i-a șoptit șoricelul.
„Tu?” spuse leul, descurajat. „Cum ar putea un șoricel atât de mic să mă salveze? Vânătorii vor fi aici în curând.”
Fără să răspundă, șoricelul s-a apucat să roadă frânghiile care țineau plasa. Cu dinți mici, dar puternici, a reușit să facă o gaură prin care leul a scăpat.
De atunci, leul și șoricelul au devenit prieteni. Leul a învățat o lecție valoroasă: niciodată să nu subestimeze pe cei mici și slabi, pentru că și ei pot fi de ajutor celor mari și puternici.
