Peste câteva sate și câteva râuri la distanță se afla o pădure adâncă. Acolo creșteau atât copaci de conifere, cât și foioase. În mijlocul acestei păduri se afla o hrănitoare și la scurtă distanță de ea era un turn. Este o mică platformă de observare, unde vânătorul merge să observe animalele și să fie atent la ce se întâmplă în pădure.
Continuați să citiți →
Departe de oraș, acolo unde nu erau case sau clădiri, se afla o fântână. Era foarte adâncă. Apa din ea era limpede și curată. La marginea fântânii era atârnat un pahar. Acesta putea fi coborât și oricine dorea, putea să-și ieie apă și să bea. Doar că nu era o apă obișnuită. Nici fântâna nu era una obișnuită. Era o fântână a dorințelor și a răspunsurilor.
Continuați să citiți →
Pe malul unui lac mare, într-o izolare deplină, se afla o căsuță frumoasă, care nu semăna cu nicio altă casă. Fiecare perete al acesteia era pictat cu tablouri frumoase în culori cu totul neobișnuite. În jurul ușilor avea flori pictate, în jurul ferestrelor buburuze, pe pereți avea pictați căluți care se plimbau și pe acoperiș parcă înforeau copacii. Toate picturile păreau vii. Întreaga casă părea desprinsă dintr-o poveste. Dar cine locuia într-o astfel de casă frumoasă? În ea locuia pictorița Lăcrimioara.
Continuați să citiți →
În mijlocul unei pajiști verzi se ridica un copac. Se vedea de departe, pentru că era foarte mare. Trunchiul său imens nu ar fi putut fi cuprins nici de 10 oameni mari. În fiecare an înflori frumos și coroana sa era atât de mare, încât nu se putea vedea capătul ei de pe pământ. Dar nu era un copac obișnuit. În coroana sa bogată locuiau zâne.
Continuați să citiți →
După iarnă vine primăvara. Iarba începe să se înverzească. Pe câmpii încep să răsară flori colorate. Animalele încep să se trezească din somnul de iarnă. Stoluri de păsări revin înapoi la noi în ținuturile calde. Soarele începe să încălzească mai tare și este cald peste tot. Uneori pământul nostru este udat de o ploaie caldă neașteptată de primăvară. Când plouă dar soarele încă strălucește, pe cer apare ceva minunat și colorat. Știi ce apare? Corect, apare curcubeul. Nimeni nu a văzut niciodată începutul sau sfârșitul lui. Nimeni nu știe cum a apărut. Eu însă cunosc povestea unei fetițe care a găsit magia curcubeului.
Continuați să citiți →
Ursulețul mic, căruia toți îi spuneau Mihăiță, se plimba prin pădure. Fredona în timp ce mergea, sărea din loc în loc, observa veverițele de pe copaci și când era o bâtă mare pe poteca din pădure, o ocolea. Îi plăceau foarte mult aceste plimbări. Mergea în ritmul său. Uneori se odihnea în mușchi și se bucura de liniștea plăcută din pădure. Când Mihăiță s-a așezat odată în timpul plimbării sale lângă un copac, ceva l-a surprins.
Continuați să citiți →
În adâncul oceanului, chiar la fund, creșteau corali minunați. Erau plante atât de frumos colorate. Unele erau mai mari, altele mai mici. Erau roșii, galbeni, verzi și portocalii. În apă se mișcau diferit. În funcție de direcția curentului. Acești corali erau căsuța unor peștișori mici. Dar și pentru multe scoici. Se ascundeau în ele de diferiți pescari și scafandri. Se ascundeau acolo pentru că aveau grijă de ceva valoros. Fiecare scoică avea în ea o perlă frumoasă. Albă ca și prima zăpadă.
Continuați să citiți →
Diana era o fată tânără drăguță. Întotdeauna zâmbea ca un soare. Era înaltă, avea păr lung deschis mereu prins într-o coadă și când zâmbea, ochii i se luminau. Îi plăcea foarte mult să cânte la chitară. Și îi mergea foarte bine. Își inventa propriile cântece și apoi le cânta și le cânta. Mai avea o pasiune. Îi plăceau foarte mult trenurile. Cel mai mare vis al ei era să poată călători cu trenul undeva departe și să cânte oamenilor cântecele ei la chitară. Prin cântecele ei să facă pe cineva fericit și în același timp să descopere locuri noi. Dar asta era doar visul ei.
Continuați să citiți →
Peste șapte râuri și șapte munți se afla un regat mic. Era înconjurat de păduri dese. În el trăia un rege înțelept cu regina sa. Locuia acolo și fiica lor. Prințesa drăguță numită Elisabeta. Nu era însă o prințesă obișnuită. Era diferită.
Continuați să citiți →
La capătul orașului se ridica un bloc înalt. Avea mai multe etaje. Dar la etajul cel mai înalt, al optulea, era ceva diferit. Ferestrele din acest etaj erau împodobite cu draperii colorate minunate. La fiecare rază de soare, străluceau în toate direcțiile. Uneori, parcă în acele ferestre se vedeau fulgere și culori strălucitoare ciudate. Cine locuia acolo? Locuia acolo o tânără pe nume Petra. Dar nu era doar o fată oarecare. Ea era o vrăjitoare bună și iubitoare.
Continuați să citiți →
Povestea pe care o spunem acum s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Pe atunci mai trăiau câțiva dragoni pe pământ. Nu mai erau mulți, dar câțiva mai erau încă aici. Trăiau liniștiți pe pământ și încercau să nu fie văzuți de nimeni. Oamenii în general nici nu știau că există. Nu se arătau în fața oamenilor. Doar uneori cineva îi zărea neașteptat pentru o clipă. Unii trăiau în pădure. Alții în mări sau în lacuri. Unul dintre dragoni stătea lângă stânci înalte. Într-un colț al unei grote mari, acolo avea și casa.
Continuați să citiți →
Departe, în spatele satului nostru, se afla un mic aeroport. Erau două avioane acolo. Unul era albastru, iar celălalt era verde. Toți cei care le cunoșteau le spuneau mereu Albăstrel și Verzișor. Erau avioane mai mici. În timpul zilei, oamenii le puteau pilota dacă doreau să facă un zbor de agrement. Se urcau în avioane și avioanele îi purtau din sat în sat, din oraș în oraș, pe scurt, peste tot cerul. Era foarte frumos. Noaptea, însă, avioanele trăiau o altă viață.
Continuați să citiți →
Pregătim un site cu povești scurte pentru copii. În curând, cei mici vor putea descoperi lumea minunată a basmelor, plină de aventuri și personaje fascinante. Stați pe aproape pentru a explora împreună magia poveștilor!