Într-o țară îndepărtată și izolată de lume, se afla o căsuță veche din lemn, cu acoperiș roșu decolorat și ferestre care scârțâiau la fiecare adiere de vânt. Acolo locuiau bunica, bunicul și nepotul lor, Cristian, un băiețel isteț și plin de imaginație.
Cristian avea părul ondulat și castaniu și purta mereu o eșarfă neagră legată neglijent pe cap. Nimic nu-l putea opri din joacă într-o zi era un bucătar priceput, în alta un vânător iscusit, iar adesea se transforma într-un pirat curajos care stăpânea lacul de lângă casa bunicilor.
Lacul era lumea lui magică. Își construia plute din crengi și naviga pe oglinda apei, închipuindu-și că luptă cu pirați sau descoperă comori. Deși îl cunoștea ca pe propriul buzunar, nu știa că lacul ascundea un secret adânc și misterios.
Într-o după-amiază însorită, Cristian le-a spus bunicilor că merge la lac. Bunica i-a făcut cu mâna de la ușă:
„Să ai grijă, dragule!”
Ajuns pe mal, băiatul se juca plin de energie. Flutura un băț imaginar ca pe o sabie, sărea de pe o piatră pe alta și striga:
„La luptă, bandă de hoți!”
În entuziasmul său, piciorul i-a alunecat pe o piatră umedă, iar Cristian a căzut în apa adâncă. Un strigăt scurt a fost singurul semn pe care l-a lăsat înainte de a dispărea sub valuri.
Bunica și bunicul, auzindu-l, au alergat afară, dar nu l-au mai văzut nicăieri. Doar eșarfa neagră a rămas pe mal, unduindu-se în adierea vântului.
„Cristian! au strigat amândoi cu disperare.”
L-au căutat peste tot, până când, deodată, o voce slabă le-a străpuns urechile:
„Bunico! Bunicule! Sunt aici!”
Cristian se prinsese de o creangă mare care plutea pe apă. Valurile îl legănau periculos. Bunicii s-au privit și, fără să stea pe gânduri, au început să strige împreună:
„Dragonule, dragonule, vino mai aproape de noi! Te rugăm, ajută-ne să-l salvăm pe Cristian!”
Cristian nu înțelegea ce fac bunicii lui. Dar în acel moment, lacul a început să freamăte. Un vârtej uriaș s-a format în mijlocul apei, iar din adâncuri a ieșit un dragon uriaș, strălucitor ca apa sub razele soarelui.
Băiatul, deși surprins, nu s-a temut. Dragonul și-a întins gâtul lung spre el, iar Cristian s-a agățat cu putere de solzii netezi. Cu mișcări lente și grațioase, creatura l-a dus în siguranță la mal.
Bunica și bunicul l-au cuprins în brațe, uimiți și recunoscători. Dragonul le-a privit cu înțelepciune, apoi s-a cufundat din nou în lacul său misterios, lăsând doar câteva valuri mici în urmă.
De atunci, Cristian nu s-a mai jucat niciodată singur lângă apă. Dar în fiecare dimineață, deasupra lacului se aude aceeași chemare:
„Dragonule, dragonule, vino mai aproape de mine!”
Iar când dragonul apare, începe o altă aventură pentru băiatul cu părul ondulat și eșarfa neagră.
