În această zi, Masha avea ziua onomastică. A primit de la mama ei un inel minunat cu o piatră colorată. Îi plăcea foarte mult și a mers imediat să-i arate și ursului inelul primit.
„Salut, ursule, uite,” îi arăta Masha noua ei bijuterie, care strălucea frumos în soare.
Continuați să citiți →
Era o toamnă caldă, soarele strălucea și Masha cu ursul au plecat să se joace în pădure.
„Hai să facem o întrecere,” a propus Masha. „Cine ajunge primul la acel ciot mare, câștigă.”
Ursul a dat din cap și deja se bucura că va câștiga cu siguranță această cursă.
„Deci trei, doi, unu… și acum!” a numărat Masha și amândoi au pornit în goană.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță pe nume Masha. Locuia la marginea pădurii într-o singură căsuță departe de toate. De aceea îi părea rău că nu avea niciun prieten acolo. Chiar și așa, reușea să se bucure de animalele din curte.
Continuați să citiți →
Într-un iaz trăiau familii de broaște. Și fiecare familie aveau mulți copiii broscuțe. Pentru că voiau ca copiii lor să fie deștepți, îi trimiteau la școala broscuțelor. Școala broscuțelor era un loc pe suprafața iazului, unde crinii de apă creșteau dens. Fiecare broscuță s-a așezat pe o frunză de nufăr și asculta pe doamna învățătoare.
În acea zi, micile broscuțe învățau alfabetul. Doamna învățătoare recita alfabetul și copiii repetau.
Continuați să citiți →
La marginea satului, lângă pădure, trăiau într-o căsuță mică bunicul și bunica. Împreună își gospodăreau zi de zi și din când în când bunica îi cocea bunicului câte o delicatesă. Într-o dimineață, bunicul s-a trezit cu o poftă irezistibilă de gogoșică. A rugat-o pe bunica dacă i-ar putea pregăti una.
Continuați să citiți →
Într-o pădure trăia o vulpe. La marginea pădurii era un iaz și acolo trăia un cocostârc. Într-o zi, cei doi s-au împrietenit. Și ca pe noul său prieten, vulpea l-a invitat pe cocostârc la cină.
Continuați să citiți →
Într-o curte trăia un cocoș care avea găina lui. Cocoșul își petrecea cea mai mare parte a zilei aranjându-și penele colorate, iar găina alerga prin curte căutând hrană pentru amândoi. Într-o zi au decis să-și înveselească viața și să meargă în pădure după căpșuni. S-au înțeles să împartă fiecare căpșună pe care o găsesc. Găinușa a găsit repede o căpșună roșie și s-a împărțit frumos cu cocoșul.
Continuați să citiți →
Au trăit odată un moș și o babă. Aveau o căsuță și lângă căsuță un mic ogor. Pe acel ogor cultivau de toate și din fiecare recoltă bună aveau o bucurie imensă. Anul acesta au avut deja cea mai mare parte a recoltei strânsă, mai rămăsese doar un strat cu ridichi. Moșul a mers seara să culeagă și a pus ridichile pe căruță una câte una. Până a ajuns la ultima și a făcut ochii mari. Era însă uriașă!
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată un miel mic și încăpățânat într-o turmă mare. Era întotdeauna mulțumit, pentru că făcea ce voia. Era încă mic și drăguț, așa că orice problemă pe care o cauza era iertată repede și nimeni nu se supăra pe el prea mult timp. Nici mama oaie, nici păstorul sau câinii de pază. De altfel, cel mai des îi necăjea pe păstor și pe câini când pleca fără permisiune din turmă și toți trebuiau să-l caute.
Continuați să citiți →
Într-o zi de primăvară, mama rață se plimba nerăbdătoare în jurul ouălor din cuib, așteptând ca toate rățuștele ei să iasă din ou. Și a auzit primul „crac“. Unul dintre bobocii galbeni se lupta să iasă din ou. Și curând a crăpat a doua și a treia oară. Doar al patrulea, cel mai mare dintre ouă, încă nimic. Mama rață se învârtea în jurul lui, ciocănea cu ciocul pentru a-l grăbi, dar bobocul din ou nu voia încă să iasă.
Continuați să citiți →
Într-o căsuță mică de lângă pădure trăia o capră cu ieduții ei. Ieduții erau foarte jucăuși și adesea nu voiau să-și asculte mama. Într-o zi, mama capră a trebuit să meargă la pășune și înainte de plecare le-a spus ieduților: „Țineți porțile închise până nu auziți vocea mea. Vă voi aduce un uger plin de lapte.“
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată trei purceluși care trăiau pe o pajiște lângă pădure. Se bucurau acolo de mult timp și nu le lipsea nimic. Până într-o zi, când cel mai tânăr purceluș a venit cu o veste rea. A auzit de la bufnița înțeleaptă, care știa întotdeauna totul, că un lup se plimbă prin zonă.
Continuați să citiți →
A fost odată Mititel, un băiețel mic, care locuia cu un cerb cu coarne de aur. Cerbul avea grijă de Mititel, dar întotdeauna îl avertiza să nu deschidă ușa nimănui când este singur acasă.
Continuați să citiți →
În depărtare, în stâncile înalte, există locuri unde se află cuiburile de vulturi. Sunt foarte sus și nu se pot vedea de pe pământ. Doar când te așezi sub acea stâncă, uneori poți vedea cum mama sau tata vultur zboară de undeva până la cuib. Cel mai des zboară în căutare de hrană. Își lasă puii mici în cuib și zboară departe pentru a le aduce ceva bun de mâncare. Pentru ca puii lor să crească frumoși și sănătoși. Când puii de vulturi sunt puțin mai mari, este timpul ca ei să zboare singuri din cuib și să-și testeze puterea aripilor și să învețe cum să facă asta.
Continuați să citiți →
Undeva departe există o pajiște minunată. Acolo cresc flori de diferite culori și arome. Iar iarba de pe ea este cea mai verde din lume. Fiecare frunză și fiecare plantă care crește acolo arată ca într-o poveste.
Continuați să citiți →