Veniți cu noi pe vârfuri, să nu speriem pădurea, și alegeți pentru noapte una dintre poveștile despre pădure. Nu lipsesc animalele pădurii, vulpile istețe sau vânătorii buni. În poveștile noastre despre pădure vă veți bucura de conuri, ciuperci și iazuri. Cu ce poveste din pădure începeți astăzi?
În inima unei păduri întinse, se înălța un stejar bătrân și impunător. Cu ramurile sale puternice și frunzișul des, era regele neîncoronat al pădurii. Trunchiul său era atât de mare, încât nici zece oameni nu l-ar fi putut cuprinde. În fiecare an, își legăna crengile sub adierea vântului și asculta poveștile animalelor care veneau la el cu tot felul de întrebări și necazuri.
Continuați să citiți →
Tonda locuia lângă pădure. Avea părul creț și castaniu, ondulat în toate direcțiile. Mâinile îi erau mereu murdare, hainele rupte și rareori îl vedeai zâmbind. Era un băiat morocănos, care nu părea să fie fericit vreodată. Oriunde mergea, strica sau murdărea ceva.
Continuați să citiți →
În păduri trăiesc animale, cresc copaci falnici și ciupercile pitice își fac loc printre frunze. Acolo poți găsi afine și căpșune dulci. Dar cunosc o pădure unde nu locuiau doar vietăți nevinovate. Toți oamenii se temeau să treacă pe acolo, spunând că pădurea era fermecată și primejdioasă.
Continuați să citiți →
Departe, într-o pădure adâncă, se afla o căsuță de lemn cu acoperiș roșu, uși masive din lemn și ferestre pictate, cu perdele colorate care aduceau un strop de veselie. Căsuța era verde ca frunza primăverii și părea desprinsă din povești. În ea locuiau o vrăjitoare bună și un vrăjitor înțelept. Amândoi erau foarte bătrâni, dar, fiind vrăjitori, vârsta nu conta. Aveau câte un neg pe nas și se sprijineau mereu în bastoane când mergeau.
Continuați să citiți →
Salut! Mă numesc Ruela și sunt un unicorn. De fapt, sunt o fată unicorn. Astăzi mă mut cu noul meu stăpân într-o casă nouă. Este un vrăjitor care are deja doi unicorni în pădurea sa magică. Abia aștept să-i întâlnesc! Sunt sigură că ne vom împrieteni imediat și vom deveni o echipă grozavă.
Continuați să citiți →
Victor era un băiat care iubea aventurile. Își construia ascunzători printre copaci, lega frânghii în pădure și se legăna pe ele, iar iarna construia igluuri pentru a se juca de-a eschimoșii. Întotdeauna inventa ceva și imaginația lui nu avea limite. Dar într-o zi a avut parte de o adevărată aventură.
Continuați să citiți →
Masha și ursul au plecat la plimbare în pădure pentru a asculta ce frumos cântă păsările. Ursul a vrut să o învețe pe Masha cum să recunoască fiecare pasăre după cântec. S-au așezat pe o piatră încălzită de soare și au ascultat.
Continuați să citiți →
Într-o zi, doamna Iepuriță a rugat-o pe Masha și pe urs dacă ar putea să-i păzească pe cei doi năzdrăvani – iepurașii mici, care dormeau liniștiți în cărucior. Masha și ursul au fost de acord. Va fi ușor, pentru că dorm. Și înainte să se trezească, mămica lor va fi înapoi de la cumpărături.
Continuați să citiți →
În această zi, Masha avea ziua onomastică. A primit de la mama ei un inel minunat cu o piatră colorată. Îi plăcea foarte mult și a mers imediat să-i arate și ursului inelul primit.
„Salut, ursule, uite,” îi arăta Masha noua ei bijuterie, care strălucea frumos în soare.
Continuați să citiți →
Era o toamnă caldă, soarele strălucea și Masha cu ursul au plecat să se joace în pădure.
„Hai să facem o întrecere,” a propus Masha. „Cine ajunge primul la acel ciot mare, câștigă.”
Ursul a dat din cap și deja se bucura că va câștiga cu siguranță această cursă.
„Deci trei, doi, unu… și acum!” a numărat Masha și amândoi au pornit în goană.
Continuați să citiți →
A fost odată o fetiță pe nume Masha. Locuia la marginea pădurii într-o singură căsuță departe de toate. De aceea îi părea rău că nu avea niciun prieten acolo. Chiar și așa, reușea să se bucure de animalele din curte.
Continuați să citiți →