Gnomul Mărăcică

Într-o pădure neagră adâncă se afla un sătuleț micuț. Era ascuns între mușchi și ferigi. Nu putea fi văzut cu ochiul liber. O persoană ar fi putut să-l vadă doar dacă s-ar fi aplecat, ar fi stat complet nemișcată și s-ar fi uitat cu atenție la ferigi. Atunci poate ar fi văzut un sat micuț, unde trăiau gnomii. Locuiau acolo câțiva gnomi laolaltă. Erau harnici, veseli și cântau mereu în timp ce lucrau. Dar unul dintre ei însă nu era așa. Îl chema Mărăcică. Nu era rău, doar că rar zâmbea și cele mai frecvente cuvinte ale sale erau nu, nu vreau, nu-mi place.

Continuați să citiți →