A fost o zi lungă astăzi. Toți sunt obosiți, mai ales mamele și tații, dar copiii totuși vor să audă o poveste. Ce să faceți? E simplu. În astfel de cazuri, ajută poveștile scurte, care se citesc rapid și totuși nu își pierd din farmecul lor. Dacă abia așteptați să mergeți la culcare, citiți o poveste scurtă, dați un sărut de noapte bună și haideți la somn. Pentru o poveste lungă va fi timp data viitoare.
Într-un iaz trăiau familii de broaște. Și fiecare familie aveau mulți copiii broscuțe. Pentru că voiau ca copiii lor să fie deștepți, îi trimiteau la școala broscuțelor. Școala broscuțelor era un loc pe suprafața iazului, unde crinii de apă creșteau dens. Fiecare broscuță s-a așezat pe o frunză de nufăr și asculta pe doamna învățătoare.
În acea zi, micile broscuțe învățau alfabetul. Doamna învățătoare recita alfabetul și copiii repetau.
Continuați să citiți →
La o fermă dintr-un colț îndepărtat al unui mic regat trăia o fată frumoasă. Hainele ei erau zdrențuite și obrajii murdari, dar nici asta nu-i ascundea frumusețea. Era, de asemenea, foarte bună și modestă. La fermă făcea cea mai grea muncă și rareori avea un moment pentru ea însăși. Nimeni nu-i spunea altfel decât Cenușăreasa. Împreună cu ea trăiau la fermă și mama ei vitregă și cele două surori vitrege. Toate trei erau însă foarte rele cu Cenușăreasa și trebuia să suporte diverse nedreptăți din partea lor.
Continuați să citiți →
La marginea satului, lângă pădure, trăiau într-o căsuță mică bunicul și bunica. Împreună își gospodăreau zi de zi și din când în când bunica îi cocea bunicului câte o delicatesă. Într-o dimineață, bunicul s-a trezit cu o poftă irezistibilă de gogoșică. A rugat-o pe bunica dacă i-ar putea pregăti una.
Continuați să citiți →
În vremuri de demult, sărăcia domnea peste tot în lume. Și într-o căsuță mică de lângă pădure, unde trăia un tată cu copiii săi, Hansel și Gretel. Împreună cu ei locuia și a doua soție a tatălui, mama vitregă, care nu prea îi avea la inimă pe copii. Se plângea mereu că ea însăși are puțin, darămite să mai hrănească două guri flămânde. Atât de mult i-a bătut la cap pe soțul ei să-i ducă în pădure și să-i lase acolo, încât acesta a cedat vorbelor ei rele.
Continuați să citiți →
Într-o pădure trăia o vulpe. La marginea pădurii era un iaz și acolo trăia un cocostârc. Într-o zi, cei doi s-au împrietenit. Și ca pe noul său prieten, vulpea l-a invitat pe cocostârc la cină.
Continuați să citiți →
Au fost odată doi frați. În afară de asemănare, nu aveau prea multe în comun. Unul era extrem de bogat, iar celălalt sărac lipit pământului. Fratele bogat se numea Václav. Într-o zi, l-a rugat pe fratele său sărac, Jaromír, să-i păzească snopii de pe câmp. Jaromír a plecat și a păzit.
Continuați să citiți →
Într-o curte trăia un cocoș care avea găina lui. Cocoșul își petrecea cea mai mare parte a zilei aranjându-și penele colorate, iar găina alerga prin curte căutând hrană pentru amândoi. Într-o zi au decis să-și înveselească viața și să meargă în pădure după căpșuni. S-au înțeles să împartă fiecare căpșună pe care o găsesc. Găinușa a găsit repede o căpșună roșie și s-a împărțit frumos cu cocoșul.
Continuați să citiți →
Într-un tărâm magic, unde totul prinde viață și fiecare creatură vie are vocea sa, dintr-o petală de floare s-a născut o fetiță mică. Era mare cam cât un deget de la mână. Ziua avea grijă de flori și le cânta. Noaptea dormea într-o coajă de nucă acoperită cu o petală de trandafir. Toți îi spuneau Malenka.
Continuați să citiți →
Au trăit odată un moș și o babă. Aveau o căsuță și lângă căsuță un mic ogor. Pe acel ogor cultivau de toate și din fiecare recoltă bună aveau o bucurie imensă. Anul acesta au avut deja cea mai mare parte a recoltei strânsă, mai rămăsese doar un strat cu ridichi. Moșul a mers seara să culeagă și a pus ridichile pe căruță una câte una. Până a ajuns la ultima și a făcut ochii mari. Era însă uriașă!
Continuați să citiți →
A trecut mult timp de când trăia o croitoreasă care era pricepută cu acul și ața ca nimeni alta. Se lăuda chiar că în abilitățile de croitorie l-ar învinge și pe însuși dracul.
Continuați să citiți →
Într-o casă simplă trăia o mamă cu două fiice. Holena era fiica ei biologică, iar Maruška era fiica vitregă. Holena nu se ocupa de muncă, toată ziua lenevea și visa că va veni un mire bogat pentru ea. Însă Maruška era cu totul altceva. Ea făcea toată treaba în casă și totul îi mergea bine. În plus, devenea mai frumoasă pe zi ce trece. Până când mama vitregă și-a dat seama că, în acest fel, niciun mire nu va veni pentru Holena ei. Toți o vor dori pe Maruška. Va trebui să scape cumva de Maruška…
Continuați să citiți →
Într-un regat mare, regina stătea la fereastră în castel și broda. Era iarnă și fulgii de zăpadă cădeau afară. Peisajul de iarnă era minunat, regina a deschis puțin fereastra și a privit afară. Pentru o clipă a uitat că ținea un ac în mână și s-a înțepat în deget în timp ce se apleca pe fereastră. O picătură de sânge a căzut pe rama ferestrei. Atunci regina a zâmbit și și-a spus: „Dacă aș avea o fiică cu părul negru ca rama de abanos a ferestrei, cu pielea albă ca zăpada care acoperă rama și cu buzele roșii ca picătura de sânge care mi-a căzut.”
Continuați să citiți →
A fost odată ca niciodată un miel mic și încăpățânat într-o turmă mare. Era întotdeauna mulțumit, pentru că făcea ce voia. Era încă mic și drăguț, așa că orice problemă pe care o cauza era iertată repede și nimeni nu se supăra pe el prea mult timp. Nici mama oaie, nici păstorul sau câinii de pază. De altfel, cel mai des îi necăjea pe păstor și pe câini când pleca fără permisiune din turmă și toți trebuiau să-l caute.
Continuați să citiți →
Cu mult timp în urmă, departe în adâncul oceanului, unde apa era foarte limpede și albastră, un rege domnea peste lumea subacvatică și poporul mării. În lumea subacvatică creșteau copaci frumoși și flori colorate. Acolo trăiau și creaturi frumoase și diverse pești. Poporul mării trăia în armonie.
Continuați să citiți →
Într-o zi de primăvară, mama rață se plimba nerăbdătoare în jurul ouălor din cuib, așteptând ca toate rățuștele ei să iasă din ou. Și a auzit primul „crac“. Unul dintre bobocii galbeni se lupta să iasă din ou. Și curând a crăpat a doua și a treia oară. Doar al patrulea, cel mai mare dintre ouă, încă nimic. Mama rață se învârtea în jurul lui, ciocănea cu ciocul pentru a-l grăbi, dar bobocul din ou nu voia încă să iasă.
Continuați să citiți →