Urșii polari Mihai și Răzvan

Mihai și Răzvan erau doi urși polari care locuiau lângă cercul polar arctic, un loc unde frigul și zăpada sunt prezente tot timpul anului. Le plăcea nespus să trăiască acolo, pentru că adorau frigul și jocurile pe zăpadă. Fiind însă doi urși neastâmpărați și inteligenți, mereu inventau ceva nou să facă și să se amuze.

Uneori se întreceau pe dealuri alunecând pe burtă, alteori făceau competiții pentru a prinde pești sau pentru a vedea cine se ascunde cel mai bine în zăpadă. Imaginația lor părea fără limite, așa că nu se plictiseau niciodată.

Într-o zi, după prânz, stăteau întinși pe un sloi de gheață care se legăna încet pe apa rece și se gândeau ce ar mai putea face.

„Aș vrea să văd lumea. Să vizitez locuri îndepărtate. Să aflu cum este acolo unde e mereu cald, spuse Mihai visător.”

„Ar fi grozav! Dar cum să facem asta? Cum am putea trece peste marea mare și rece, dincolo de munții aceștia uriași de gheață? se întrebă Răzvan.”

În timp ce stăteau amândoi întinși pe gheață, gândindu-se la o posibilă călătorie, lui Mihai i-a venit o idee briliantă:

„Vom construi un balon cu aer cald! Ne va duce oriunde vrem să mergem!”

Răzvan, entuziasmat, a sărit imediat pe mal și a început să adune lucrurile necesare pentru construcție. Cei doi aveau un fel de depozit improvizat, unde păstrau toate lucrurile interesante pe care le găseau. Acum, aceste descoperiri s-au dovedit extrem de utile.

În câteva ore, balonul lor cu aer cald era gata. Încet, urșii au urcat în coș, au aprins focul și au început să elibereze aerul cald. Primele încercări au fost stângace și neîndemânatice, dar în cele din urmă au reușit să se ridice deasupra pământului. Au luat cu ei și o hartă, ca să fie siguri că ajung acolo unde și-au propus.

Pe parcursul călătoriei lor, au trecut peste locuri frumoase, au întâlnit animale necunoscute și s-au împrietenit cu alți urși. La un moment dat, au descoperit un loc incredibil de cald. Au aterizat cu balonul pe nisipul unei plaje pustii. Soarele ardea atât de tare, încât abia puteau respira. Nisipul era atât de fierbinte, încât le ardea labele. Fără să stea prea mult pe gânduri, au sărit înapoi în balon și s-au ridicat din nou spre cer.

În drum spre casă, cu câțiva kilometri înainte de a ajunge la destinație, au fost prinși într-o furtună violentă. Norii s-au adunat rapid, iar fulgerele și tunetele se auzeau unul după altul. Vântul bătea cu putere, zdruncinând balonul, iar ploaia le uda pânza. Mihai și Răzvan au încercat să controleze situația, dar furtuna era mult prea puternică.

Din fericire, se aflau deasupra apei când un fulger a lovit balonul, determinându-i să cadă în apa înghețată. Apa rece nu îi deranja, erau obișnuiți cu clima polară. Mihai nu și-a pierdut cumpătul: a găsit rapid un sloi mare de gheață, pe care s-a urcat și l-a ajutat și pe Răzvan să urce.

După ce furtuna s-a potolit, cei doi urși au plutit liniștiți pe gheață până acasă.

Seara, obosiți, dar fericiți, se odihneau în paturile lor, rememorând aventurile prin care trecuseră. Își dăduseră seama că cel mai frumos lucru din întreaga călătorie fusese faptul că trăiseră toate experiențele împreună.